Simbolistica religioasă și populară a Intrării Domnului în Ierusalim

Din dorința de armonizare a ființelor noastre trupești și sufletești, omenirea a început să caute răspunsuri și învățături încă de la începuturile noastre pământești. Cel mai la îndemână mijloc de îndreptare către moralitate a rămas spiritualitatea și căutarea adevărului religios. Ideea de a investi încredere și a urmări modele inspirate din mesajele biblice ne oferă echilibru și motivația de a deveni, astăzi, o variantă mai bună decât cea de ieri. Deși de la un popor la altul există diferențe de religie și atitudine socială, invocarea divinității este puternic înrădăcinată în existențele noastre, permanent în căutare de referințe.

Pentru români, creștinismul are o influență majoră asupra obiceiurilor, crezurilor și a folclorului național. Chiar dacă nu e o sărbătoare care se păstrează doar în rândul credincioșilor de la noi din țară, Floriile, Duminica Stâlpărilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim ne amintește în data de 24 aprilie a fiecărui an de un eveniment religios unic : venirea ca împărat a lui Hristos printre oameni la 4 zile de la învierea lui Lazăr. Călare pe un mânz și înconjurat de copiii de pe Muntele Măslinilor, Iisus apare sub înfățișarea unui tânăr luminos pentru a împărtăși oamenilor Evanghelia iubirii. Datorită minunii sale de a readuce la viață pe prietenul său, Lazăr, credincioșii l-au întâmpinat cu ramuri de finic, cunoscut și sub numele de curmal, și cu laude, precum: „Osana! Binecuvântate cel ce vine în numele Domnului, Împăratul lui Israel.” Etimologia cuvântului „osana” provine din cuvântul ebraic „hoshana” sau din grecescul „hōsanna”, care înseamnă salvează-ne sau miluiește-ne. În trecut, în această zi Ierusalimul încununa Paștele Legii vechi , iar locuitorii din împrejurimi se adunau să sărbătorească, împreună, credința lor în Dumnezeu.

Dincolo de semnificația biblică a acestei sărbători, proveniența Floriilor are influențe păgâne din vremea ceremonialurilor de la romani. În aceeași perioadă a anului, aceșia sărbătoreau Floralia, adică sărbătoarea florilor și cinsteau mâncare și băutură în numele zeiței Flora. În vremurile de demult, ziua aceasta era denumită și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez deoarece oamenii care nu erau creștinați puteau fi botezați de un episcop.

Un alt manifest specific Floriilor era comportamentul mărinimos al împăraților și regilor față de condamnați. Se știe că în perioada Imperiului Bizantin, această sărbătoare aducea grațierea multor condamnați de la curțile domnești situate în Estul Europei. În prezent, data de 24 aprilie aduce persoanelor cu nume de floare serbarea zilei de nume și anunță începerea Săptămânii Patimilor lui Hristos.

Izvoarele istorice demonstrează existența sărbătorii descrise încă din secolul al IV-lea, când pelerina Egeria din Apus își lăsa însemnările sale de călătorie, povestind despre ritualurile manifestate în Duminica Floriilor în Ierusalimul acelor vremuri. Deși de-a lungul timpului credința și răspândirea creștinismului a suferit numeroase modificări în timp și spațiu, dovada mărturisirii aceluiași crez sălășluiește încă și în zilele noastre prin conservarea mesajului biblic în mediul religios. De aceea, se consideră că Duminica Stâlpărilor este forma veridică și nesilită prin care prezența Împărăției cerurilor se face simțită printre oameni.

Conform relatărilor evanghelice, actul lui Hristos de a merge la Ierusalim denotă mult curaj deoarece în acea perioadă autoritățile locului îl considerau pe Iisus un eretic al acelor vremuri și voiau să se răzbune din cauza puterii sale de a-l învia pe Lazăr. Totuși, dorința sa de se expune publicului și a a răspândi mesajul religios a adunat o mulțime de pelerini și curioși care au dorit să-l vadă pe cel trimis de Dumnezeu pe Pământ.

În altă ordine de idei, acea zi a fost și vestitoarea tragediei Mântuitorului, deoarece fariseii au decis să-i transmită lui Caiafa că uciderea lui Iisus ar aduce binele întregului popor. Această verbalizare a dorinței mulțimii era deja cunoscută de Hristos, care știa că sacrificarea sa fizică va fi forma prin care omenirea va fi iertată de păcate. Astfel, prezența profetică a Mântuitorului aduce mulțimii imaginea smereniei în fața morții și a credinței. Apariția Sa împărătească contrastează cu măgarul pe care a venit călare, însă marchează cu succes iubirea și compătimirea divinității față de lumea pământească.

Dovezile biblice relatează că în această zi de bucurie pentru poporul evreu, Hristos s-a cufundat în tristețea de a întâmpina neguțătorii de mărfuri, schimbătorii de bani și fariseii care stăteau în templul lui Dumnezeu pentru a sfida legile firești ale bisericii. Din dorința de aminti oamenilor de valori și moralitate, Iisus i-a alungat din spațiul dedicat credinței și rugăciunii, spunându-le următoarele: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Deși acest moment biblic s-a desfășurat cu peste 2000 ani în urmă, lecția aspră adusă de Iisus este încă valabilă și moralizatoare pentru oricine caută adevărul spiritual. În aceeași duminică, intervenția Sa asupra locuitorilor a fost tămăduitoare. Oamenii șchiopi și orbi au fost vindecați, ca urmare a recunoștinței acestora față de miracolul credinței.

În România, ziua Intrării Domnului în Ierusalim aduce un mod aparte de a sărbători: Canonul Floriilor. Această melodie a evoluat de-a lungul timpului de la o structură  slavonă, până când biserica românească a adus modificări specifice poporului nostru. De Florii, acest canon se cântă cu sfințenie în special în regiunea Moldovei, unde tradițiile au fost conservate în spirit creștinesc. Pentru a primi cum se cuvine binecuvântarea acestui moment al anului, credincioșii țin post, se roagă și participă la deniile din fiecare seară până în Vinerea Mare. Motivați să se curățească trupește și sufletește, creștinii primesc harul și bucuria creștină pentru a-i însoți pretutindeni. Din punct de vedere culinar, femeile pregătesc Moșii de Florii sau „plăcintele lui Lazăr”, pe care le împart cu familia. De asemenea, cei care postesc primesc dezlegare la pește și sunt îndemnați să cinstească un pahar de vin.

Un alt obicei religios prin care românii împărtășesc revelația credinței este de a se întâlni la biserică și de a împărți ramuri de salcie. Preoții, îmbrăcați în veșminte verzi pentru a aminti de frunzele de palmier cu care a fost întâmpinat Hristos, sfințesc ramurele și le oferă credincioșilor spre a fi păstrate tot anul la icoane și ferestre. Alegerea acestui tip de copac nu este întâmplătoare, deoarece forma ramurilor sale este smerită, asemeni primirii cu evlavie a Mântuitorului în momentul venirii sale la Ierusalim. Cunoscute și sub numele de mâțișori, ramurile de salcie sunt ținute în mână pe tot parcursul slujbei de Florii, fiind considerate un simbol de biruință al credinței în fața răului. Având loc în perioada primăverii, Floriile conectează omenirea cu reîmprospătarea naturii și îi binecuvântează cu intrarea în propriul proces de purificare. Astfel, oamenii cu încredere în divinitate își restructurează rădăcinile interioare și se pregătesc de renașterea credinței din propriile ființe.

Alături de aceste activități specifice cultului creștin, sărbătoarea Floriilor stârnește o serie de ritualuri ivite din credința populară. De exemplu, bătrânii spun că așa cum va fi Duminica Floriilor din punct de vedere meteorologic, la fel va fi și în cea dintâi zi de Paște.  Indiferent de cum e vremea, familiile din Ardeal merg la mormintele celor dragi pentru a face curat și a dărui mâncare de pomană în numele morților.

În ceea ce privește obiceiurile agricole, locuitorii din mediul rural agață ramuri de salcie pe butucii de viță de vie,  în pomii fructiferi și la ferestre, pentru ca grădina să fie  prosperă și familia sănătoasă. Pentru belșugul recoltei, oamenii care merg la câmp îngroapă muguri de salcie pe ogor, astfel ca pământurile să le fie protejate de intemperiile naturii. Începând cu această zi, românii încetează să mănânce urzici. Conform spuselor din bătrâni, acestea nu mai sunt bune de mâncat deoarece încep să înflorească.

O altă formă de manifestare ritualică  în duminica de Florii este vindecarea de boli și sporirea sănătății. În acest sens, cei care cred în Dumnezeu și în leacuri naturale mănâncă muguri de salcie sfințiți și le oferă și vitelor pentru ca sistemul imunitar să crească și să se tămăduiască de boli. Mai mult, după venirea de la biserică, părinții își ating copii cu nuielușa de salcie, în semn de sporire a sănătății și înțelepciunii celor mici. De asemenea, în această zi locuitorii din zona Munteniei evită să-și spele părul deoarece tradiția spune că cei care vor face asta vor încărunți mai devreme.

Dragostea constituie un alt liant puternic între poporul nostru și sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. De aceea,  fetele se pregătesc intens pentru a-și găsi jumătatea prin a pune o oglindă și o cămașă curată sub un păr altoit. Se spune că după răsăritul soarelui, aceste materiale sunt folosite de ursitoare pentru a aduce noroc în iubire. Ritualurile de căutare a partenerului dorit se continuă și în timpul zilei, când fetele necăsătorite își scot la soare lăzile cu zestre și le împodobesc cu flori, rugându-se lui Iisus ca dragostea să le iasă în cale.

Când ceasul bate ora doisprezece, fetele fierb busuioc în apă, pentru ca în dimineața următoare să-și spele părul cu această compoziție, menită să le aducă strălucire și frumusețe, asemeni unui copac proaspăt înflorit. Cele care vor să-și viseze ursitul obișnuiesc să-și pună busuioc sub pernă. Conform tradiției, în acel an fetele vor afla cine le va fi viitorul soț. În Oltenia, nici bărbații nu sunt lăsați mai prejos, mjlocurile lor fiind încinse cu salcie sfințită și adusă cu dragoste de femeile lor de la biserică. Astfel, toată familia e protejată din calea necazurilor, a bolilor sau a suferinței din dragoste.

Dintre toate regiunile țării noastre, Muntenia și Dobrogea au un istoric aparte în ceea ce privește sărbătorirea Floriilor. Conform studiilor efectuate de folcloriști, în această zonă s-a efectuat mulți ani la rând un șir complex de ritualuri închinate zeiței Lăzărica sau Lăzărel, protectoarea vegetației. Această ceremonie consta în deghizarea unei fete în mireasă și a altor participanți în costumație împodobită cu frunze de salcie și în umblatul în ceată pe la ferestrele caselor.

Asemeni colindelor, acest ritual rareori întâlnit și în Moldova era însoțit de o melodie simplă care povestea drama lui Lăzărica: moartea sa neașteptată cauzată de căderea dintr-un copac,  întâmpinarea trupului neînsuflețit de către surorile sale și scăldarea sa în lapte dulce și în frunze de nuc. De asemenea, unele versiuni ale cântecului descriu și transformarea lui Lazăr în flori, acțiune care simbolizează puterea anuală de renaștere a naturii. Ca răsplată pentru colind, membrii cetei primeau ouă și binecuvântările casei.

Dincolo de ritualul religios care are loc în bisericile creștine din întreaga lume sau de mijlocirile din credința populară, Intrarea Domnului în Ierusalim promovează în mod tradițional mesajul existenței spirituale umane: îmbrățișarea divinității prin acceptarea realității noastre interioare. Această imagine care evocă bucuria copiilor care l-au întâmpinat pe Hristos în contrast cu răutatea fariseilor care își doreau moartea celui Trimis de Dumnezeu reprezintă oglinda lumii actuale. Indiferent de amplitudinea credinței noastre și de modul de expunere al acestei istorisiri biblice, avem posibilitatea de a cântări valoarea propriului nostru model moral al credinței. Mai mult decât atât, avem opțiunea de a înțelege și de a de îndrepta propriile greșeli. Pentru o societate ancorată într-o schimbare permanentă, găsirea unui echilibru interior reprezintă barca de salvare de la toate potopurile vieții.

 

Bibliografie:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s